Romana | anto
1. Inocent ≠ vinovat, stricat
|
dex98
2. INOCÉNT, -Ă, inocenţi, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăţie; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. - Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
|
dor
3. inocént adj. m., pl. inocénţi; f. sg. inocéntă, pl. inocénte
|
nodex
4. INOCÉNT ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranţei sau a lipsei de experienţă; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat'
|
sino
5. INOCÉNT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv.'
|
|
|
